Te iubesc.

Am incercat sa fiu tare, dar nu pot, jur ca nu mai pot. 

Nu stiu cum sa incep postarea asta, nu stiu ce pot sa scriu, plang si ma gandesc la tine, simt ca in interioul meu tot se prabuseste, golul din stomac nu ma lasa sa respir si tot ce vreau e sa fi langa mine, nu esti si ma doare. 

Ma doare sa stiu ca poate in seara asta totul s-a terminat, imi e greu sa stau departe de tine cand stiu ca te iubesc, cand stiu ca asta nu tine de mine ci mai presus de mine. 

Vreau sa tip, sa lovesc sa alerg, sa ma cert cu toata lumea, nu am nevoie de nimic altceva, daca te am pe tine sunt intreaga. 

Zilele astea nu am facut decat sa ma gandesc la tine, sa ma intreb daca nu cumva te joci cu mine, adica de ce sa imi spui ca ma iubesti daca nu o faci nu? Pur si simplu ma doare toata neincrederea asta, toata ignoranta este ca si cum ai incinge un cutit si l-ai infige direct in inima mea. 

Ti-am mai spus ca te iubesc? Da am mai spus-o insa  o mai spun de cate ori este nevoie pana intelegi, stiu ca e greu cu distanta stiu ca sunt atatea impedimente si ca tu nu le poti face fata, dar cu mine cum ramane? Sunt egoista stiu, dar o spun inca odata, te iubesc si asta ma face sa fiu asa. 

Daca ar fi fost o pagina de jurnal probabil ca acum ar fi fost uda toata, dar nu e, spune-mi tu ce sa fac? 

Nicoleta