Evadez.

Simt nevoia sa ma descarc, chiar simt, asa ca o sa o fac aici, nu am mai scris de un car de ani, chiar daca in realitate e doar unul, astazi imi permit sa exagerez cat vreau.
Vreau sa plang, vreau sa dau cu pumnii in pereti, vreau sa imi dau frau sentimentelor, sa le las sa ma consume, sa ma acapareze pana cand nu o sa mai stiu de mine.
Vreau sa fiu bine, vreau sa fiu cu zambetul pe buze, vreau atat de multe si in acelasi timp simt atat de multe sentimente care ma dau peste cap.
Da, m-am indragostit de tine, pare cam de vreme nu? Dar asa e, iar azi.. azi nu stiu ce a fost cu noi, tu te-ai calmat cat de cat, dar eu..? Eu zambesc desi interiorul meu tipa, sanngereaza.
Nu mi-am permis sa plang mai devreme, nu eram singura, dar acum pot, m-am saturat sa zambesc cand defapt nu simt sa fac asta, m-am saturat sa spun ca sunt bine, cand defapt nu sunt.
E gresit sa vreau sa plang doar pentru faptul ca ne-am certat?
Poate ca nu e un motiv sa plang, dar atunci de ce simt nevoia sa fac asta? De ce vreau sa las rauri de lacrimi sa cada doar ca sa nu mai simt golul asta care ma face sa vreau fac lucruri nebunesti?
Da..sunt eu aia mica si nexperimentata, da sunt eu aia mica care nu stie de glume, dar sunt si aia mica care pune la suflet mai tot. Nu am vrut sa pun asta la suflet si totusi s-a intamplat.
Poate sunt proasta, sau poate sunt nebuna, la dracu cu toate nu imi pasa, daca vreau sa plang o fac fara sa ma critice nimeni pentru asta.
Daca vreau sa ma simt ca o picatura de ploaie care se izbeste de asfalt atunci asa o sa fiu, daca vreau sa simt cum este sa zbori atunci asa o sa fac, daca vreau sa tip imi pun o perna peste cap si o fac.
As face orice sa scap de vinovatia asta, Urasc ca sunt timida, urasc ca nu am tupeu, urasc multe  la mine dar..
Mereu exista un dar, mereu, mereu.. dar...firai tu sa fii "dar" .